M-am gandit mult la trecut
Si la ce a fost sa fie
Am ramas c-un gust amar
Probabil din copilarie.
N-am stiut sa iubesc lumea
Asa cum ar fi trebuit
Am urat aglomeratia
Si pe oamenii din ea.
Ploua mult acum in mine
Ploua lacrimi de tortura
Sufletul e-o mare barca
Pe un rau iesit din matca.
Cine stie cand,cum,unde
A disparut maturitatea?
Si locul ei se pare c-a fost luat
Din nou de frageda copilarie
Daca-am putea intoarce timpul
Am ramane mai mereu maturi
Caci jucariile se strica
Doar mintea mai ramane.
Maturitate,copilarie,
Cine le mai stie?
De la o vreme se combina
Si rezulta...batranete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu