Tratat despre Viata

Uneori ma gandesc ca timpul trece fara rost si totusi...viata e frumoasa pentru ca e unica.Si am senzatia ca desi si eu sunt unica,ma regasesc intr-o multitudine de alte fiinte.Asemanatori si totusi...diferiti.Moartea e "un ceva" relativ si totusi ne sperie.De ce?Doar ne regasim candva pe alt taram,intr-o alta lume,traind parca viata altcuiva mai fericit sau poate mai trist si mai impovarat de griji decat noi.Cine poate sa stie cu adevarat ce inseamna sa traiesti si sa mori?Poti oare trai si muri in acelasi timp?Eu cred ca da.Cred ca orice e posibil intr-o lume care nu intelege "nimicurile vietii".Eu cred ca exista o viata dincolo.Dincolo de noi,dincolo de lumea pe care o cunoastem.Am speranta sa vad ceva mai presus de mine,de noi,de lumea inconjuratoare cunoscuta si totusi straina,ceva ce dureaza mai mult decat prezentul si care poate implini viitorul cu ajutorul credintelor din trecut.
Exista oare?
Ma intreb daca exista cineva in "universul" nostru care sa creada cu adevarat in profunzimea unicitatii vietii.Realizam oare ca totul e efemer si ca odata o sa ajungem sa ne privim pe noi insine si o sa ne dam seama ca e prea tarziu pentru noi?Realizam oare ca tot ce am implinit candva ramane o simpla amintire ravasita?Stim oare cu totii ca odata pierduti in intunericul din launtrul nostru,nu mai exista nici o cale de intoarcere?Daca nu,ramane sa aflam,sa ne citim pe noi insine asemeni unor carti deschise,sa ne descoperim incet,dar sigur,sa ne regasim unii pe altii...