Joaca


Uratul si frumosul
Zilnic ma imbraca
Ma-nvartesc mereu
Intr-o lume saraca.

Saraca-n imagini
Saraca-n onoare,
Se schimba haotic
Si la urma moare.

Joc de noroc
In cazinoul vietii
Aruncam zaruri
Pentru nevoile pietii.

Alba si neagra
Cu monedele noastre
Ruleta ruseasca
Cu vietile voastre.

Scriem o carte
Folosim fraze scurte
O citim degeaba
N-are cin' s-asculte.

Egoism


Tac si-ascult,vorbesc putin
Ma diferentiez de lume
Nu ma incadrez in schema
Nu cunosc,nu vreau sa stiu
Doresc sa ma evaporez in noapte
Sa zbor pe aripi de vis intunecate
Sa ma trezesc in viitor perfect
Doar al meu si pentru mine.

Moarte invinsa


Aveam sa uit ca am murit
Prin moarte-am renascut ca Phoenix
Lumina orbitor m-a-nvaluit
Ce bine-a fost in intuneric!

Vreau sa ma intorc la cimitir
S-ascult voci,sa vad fantome
Dar lumina nu ma lasa sa plec
Mormantul meu nu-mi mai e casa.

Imaginatie


Realitate parasita
Imaginar privit in fata
Vorbe goale pline de-ntelesuri
Vise-n noapte fara explicatie.

Bizara scurgere a timpului
Blocheaza realismul o secunda
Deschide mintea spre imaginatie
Creeaza lumi,sparge imperii.

Curcubee-n mintea mea
Nori negrii au fost candva
Bezna s-a facut lumina
Visul s-a stins,dar a ramas imaginatia.

Trecut,prezent si viitor

M-am gandit mult la trecut
Si la ce a fost sa fie
Am ramas c-un gust amar
Probabil din copilarie.


N-am stiut sa iubesc lumea
Asa cum ar fi trebuit
Am urat aglomeratia
Si pe oamenii din ea.


Ploua mult acum in mine
Ploua lacrimi de tortura
Sufletul e-o mare barca
Pe un rau iesit din matca.


Cine stie cand,cum,unde
A disparut maturitatea?
Si locul ei se pare c-a fost luat
Din nou de frageda copilarie


Daca-am putea intoarce timpul
Am ramane mai mereu maturi
Caci jucariile se strica
Doar mintea mai ramane.


Maturitate,copilarie,
Cine le mai stie?
De la o vreme se combina
Si rezulta...batranete.

Tratat despre Viata

Uneori ma gandesc ca timpul trece fara rost si totusi...viata e frumoasa pentru ca e unica.Si am senzatia ca desi si eu sunt unica,ma regasesc intr-o multitudine de alte fiinte.Asemanatori si totusi...diferiti.Moartea e "un ceva" relativ si totusi ne sperie.De ce?Doar ne regasim candva pe alt taram,intr-o alta lume,traind parca viata altcuiva mai fericit sau poate mai trist si mai impovarat de griji decat noi.Cine poate sa stie cu adevarat ce inseamna sa traiesti si sa mori?Poti oare trai si muri in acelasi timp?Eu cred ca da.Cred ca orice e posibil intr-o lume care nu intelege "nimicurile vietii".Eu cred ca exista o viata dincolo.Dincolo de noi,dincolo de lumea pe care o cunoastem.Am speranta sa vad ceva mai presus de mine,de noi,de lumea inconjuratoare cunoscuta si totusi straina,ceva ce dureaza mai mult decat prezentul si care poate implini viitorul cu ajutorul credintelor din trecut.
Exista oare?
Ma intreb daca exista cineva in "universul" nostru care sa creada cu adevarat in profunzimea unicitatii vietii.Realizam oare ca totul e efemer si ca odata o sa ajungem sa ne privim pe noi insine si o sa ne dam seama ca e prea tarziu pentru noi?Realizam oare ca tot ce am implinit candva ramane o simpla amintire ravasita?Stim oare cu totii ca odata pierduti in intunericul din launtrul nostru,nu mai exista nici o cale de intoarcere?Daca nu,ramane sa aflam,sa ne citim pe noi insine asemeni unor carti deschise,sa ne descoperim incet,dar sigur,sa ne regasim unii pe altii...